Ai carte, ai parte

Modigliani - s-a nascut in 1884 in regiunea Toscana intr-un oresel numit Livorno cu iesire la marea Tireniana. La 22 de ani se stabileste la Paris unde se inscrie la “Academie Colarossi”. Bineinteles, Parisul la acea vremea era centrul artistic al lumii. Artisti precum Picasso, Diego Rivera, Constantin Brancusi, Andre Breton, sau reformatori de arta ca Guillaume Apollinaire, isi faceau veacul prin renumitele cafenele pariziene.

Cocheteaza cu sculptura dar ezita, multe lucrari raman neterminate. Unele voci spun ca Modigliani avea indoieli vis-a-vis de talentul sau, chiar daca la un moment dat dobandeste recunoasterea ca sculptor la al “X-lea Salon de Toamna.”

Revine la pictura, si se foloseste de cunostintele sale sculpturale ca sa isi desavirseasca picturile. Picteaza cel mai mult portrete carora le imprima un stil aparte. Fetele alunginte, sensibile si melancolice, forma gatului denota inclinatii spre geometrizare, iar nasurile sunt “sculptate” dupa modelul stilizarilor africane.

Gratie stilului sau, Modigliani este unul dintre cel mai usor de recunoscut din galeria marilor pictori ai lumii.

Se deda nudurilor si portretelor, il preocupa sa surprinda personalitatea modelului, respectiv omul si sentimentele sale, idiferent daca portretizeaza persoane anonime sau cunoscute.
Nudurile sale poarta stigmatul melancoliei, afisand o stare predispusa spre visare.

Pentru cei mai curiosi recomand filmul Modigliani avandu-l in rolul artistului pe Andy Garcia.

Imi plac cartile practice. Nu cred ca mai este nevoie sa explic si de ce, presupun ca se subintelege. Totusi, am o veche curiozitate legata de acest tip de carti, asa ca imi permit sa va intreb, cati dintre dumneavoastra ati citit o astfel de carte, sau ati citi?

Un film special despre cum sa evadezi din peisajul citadin, din zgomotul si nevroza urbana, in locuri care par uneori inaccesibile, provincia.

Un film care aduce un aer fin de provincie, cu buchete de vin si flori de camp, cu pomi eleganti, cu voluptoase coline ce mustesc a vin,(imi aminteste de Toscana) imbracate in clorofila si rubiniu. Toate aceste fericite combinatii iti bulverseaza simturile, iar in imediata apropiere accepti ca viata este minunata.

Iata un film care are sa va aduca un pic de soare, un surplus de buna dispozitie!
Cat despre Russell Crowe isi reconfirma farmecul sau neozeelandez. (Pana acum 2 zile farmecul sau imi parea englezesc, dar gratie prietenului meu Jeleu am descoperit ca farmecul sau este de alta sorginte. Nascut in Noua Zelanda si crescut ulterior pe meleagurile superbe ale Australiei. Russell Crowe are un farmec greu de definit, dar englezesc sigur nu-i.Jeleu, mersi de corectie)

La Paris, un tinar american care arata si traieste precum Michael Jackson fuge pe o insula cu o femeie care o imita pe Marylin Monroe, acolo, sosia lui Charlie Chaplin si dublura lui Shirley Temple se perinda in voie!

Este cel mai vizionat documentar austriac din toate timpurile. Filmat in Austria, Franta, Spania, Brazilia si Romania. Intr-un fel este frapant sa descoperi ca UE nu este cel mai mare bine care ni se putea intampla. Alinierea la standarde asa zise tehnologice, nu aduce beneficii nici producatorilor mici, nici consumatorului. Mancarea este o miza de bani, nu conteaza daca e sanatoasa, conteaza sa se minimalizeze costurile de productie, iar preturile de achizitie care ajung la consumator sunt nejustificat de mari!

Dupa ce vizionezi filmul nu mai poti fi la fel!

“Am vrut să scot în evidenţă relaţiile dintre producţia globală de alimente şi stilul nostru de viaţă. Am fost interesat mai ales de consecinţele pe termen lung. Protagoniştii filmului – pescari din Franţa, lucrători imigranţi din Spania, ţărani din Austria, Brazilia şi România şi doi manageri (Elveţia şi România) – au descris anomaliile sistemului global de producţie alimentară. A fost foarte greu să găsesc persoane care să fie de acord să spună deschis în faţa camerei tot ceea ce gândesc, deşi am întâlnit peste tot oameni care, după câteva minute, începeau să critice structurile europene, preţurile impuse şi presiunea distribuitorilor.” Erwin Wagenhofer

“În prezent, agricultura de pe întreaga planetă ar putea hrăni fără probleme circa 12 miliarde de oameni. Altfel spus, fiecare copil care moare astăzi de foame este, de fapt, o crimă.” Jean Ziegler, Raportor Special al Naţiunilor Unite
“România are încă produse gustoase, naturale, cum noi de mult nu mai cultivăm. Românii ar putea să-şi vândă scump produsele gustoase, în toată Europa. Totuşi, şi ei se grăbesc să cultive tot produsele agricole pe care le avem şi noi aici, în Vest, în surplus. Unde vor să le vândă? Cui?” Erwin Wagenhofer.

Un film care arata reversul medaliei, merita vazut!

Probabil ca ati vazut deja din ciclul The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch, and the Wardrobe, care a iesit pe piata in 2005, si care a avut un impact rasunator in lume. Desigur ca nici Printul Caspian nu este mai prejos, cred ca trailerul o sa va convinga!

Totusi, simt nevoia sa spun doua cuvinte despre CLIVE STAPLES LEWIS, scriitorul care sta in spatele povestilor. Critic şi istoric literar, moralist, apologet, poet şi romancier englez lasa in urma o mostenire extraordinara. Isi termina studiile la Oxford si mai apoi isi incepe o cariera universitara stralucita in domeniul literaturii medievale si renascentiste la Oxford si Cambridge, ramane insa un om modest, cu un destin zguduitor. In tinerete se declara ateu, la maturitate se converteste la crestinism în biserica anglicana. Se casatoreste tarziu, cam pe la 40 de ani, si la numai cativa ani sotia sa se stinge.

Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului roman Stapanul inelelor. Amandoi au fost profesori de literatura la Universitatea din Oxford si sufletul grupului literar the Inklings.

Daca nu aveti timp sa ii cititi biografia recomand filmul Shadowlands, la baza caruia sta biografia lui C.S.Lewis interpretat de magnificul Anthony Hopkins. Vezi aici cateva carti publicate la editura Humanitas!

Regizorul Radu Gabrea si Marijan Vajda cunoscut dupa aportul pe care si l-a auds ca director asistent in filmul Klimt, pe care l-am prezentat zilele trecute.

Avem in fata un film istoric, dupa romanul omonim a lui Eginald Schlattner, cred ca merita dat un pic de atnetie!

Eginald Schlattner are o biografie cutremuratoare. Scriitor neamt, copilareste prin tinuturile mirifice ale Fagarasului. In tinerete il citeste pe Schopennhauer şi Nietzsche si se declara ateu convins. Studieaza Teologia Evanghelica la Cj, la un moment dat este exmatriculat, pentru ca mai apoi sa fie arestat pe motive politice.

Este comdamnat la 2 ani de inchisoare, cand iese din inchisoare ii se ofera opurtunitatea de a pleca in Germania, refuza. Se casatoreste cu o sibianca, iar ca rod al iubirii lor se naste Sabine Maya. Lucreaza la inceput ca muncitor la o fabrica din Fagaras, apoi lucreaza ca desenator thenic la Uzinele Marsa.

Isi reia studiile teologice, iar dupa absolvirea studiilor pana la pensionare a fost preot luteran in satul Rosia langa judetul Sibiu. Treptat enoriasii sai s-au inputinat emigrand in Germania, da Schlattner nu o face, chiar daca ar fi avut motive suficiente. A mai lucrat in penitenciarul Gherla, unde intre timp nu mai exista comunitate saseasca, iar in 2002, preotul Egonald Schlattner a fost numit “Ambasador cultural al ROmaniei”

In anii 1990, isi descopera vocatia literara, a publicat 3 carti in limba germana, care au caracter autobiografic si trateaza viata populatiei germane din Transelvania. Debuteaza cu primul sau roman, Cocosul decapitat, publicat la o editura in Austria, cunoscand un succes considerabil, este tradus in 8 limbi.

Mai multe despre roman Click aici!

Film adaptat dupa nuvela lui Alessandro Baricco, nume care nu mai este necunoscut in spatiul romanesc. Cu siguranta ati citit ceva de Baricco din pleiada romanelor aparute la Humanitas, ori ati vazut filmul Novecento (The Legend of 1900).
Regizorul François Girard este cunoscut pentru filmul “Red Violin” un film superb de altfel, deci am si de aici asteptari! Cred ca ma strans suficiente motive si totusi inca nu am terminat.
Actorii sunt pe masura, fermecatoarea Keira Knightley (Atonement) si Michael Pitt, misteriosul american din “The Dreamers” condimenteaza filmul, eu vreau sa gust, voi?

Azi dimineata in timp ce imi sorbeam cafeaua, ma gandeam la cateva filme care m-au marcat, desigur ca sunt mai multe, dar dintre acelea face parte si filmul lui Bertolucci.

Il cunosc pe Bertolucci din filme, uneori frivol, alteori fragil, indragostit si entuziast, dar de cele mai multe ori il gasesc preocupat de destinul omului. Omul, in ciuda cunoasterii de care se bucura, a tehnologizarii, a milioanelor de ani de perpetuare, a milioanelor de nasteri si treceri, pare greoi, obosit, neputincios in vesnica confruntarea cu propriul sau destin.

Mi se pare ca obsesia destinului este unul din elementele cheie in filmele sale, toate celalate sunt mijloace prin care omul cauta sa isi consolideze acest ideal. Revolutiile care ar avea menirea sa schimbe omul, atat in sens fizic cat si spiritual, nazuinta de-a comunica prin poezie, gesturi, imagini, prin erotism, prin muzica, prin dans, prin mijloace simple ori sofisticate, prin tot felul de activitati, nu fac altceva decat sa sublinieze limitarea omului.
Iar finalul filmului cand cei trei sunt salvati de evenimentele inopinante, Bertolucci se bucura sa ne insereze in propriile constiinte ideea ca nu suntem altceva decat un banal accident cosmic!

Dincolo de toate interpreterile pe care le putem gasi, cred ca cel mai mare merit al filmului The Dreamers este acela de a trezi in noi spiritul tineretii, al fortei, al puterii, al dorintelor, al aspiratiilor absolute, fara masuri de precautie, fara centuri de siguranta, elanul pe care puiul de albatros il are atunci cand se avanta pentru prima data spre necunoscut, fara a constientiza pericolele care il pandesc dedesupt.