Imi plac cartile practice. Nu cred ca mai este nevoie sa explic si de ce, presupun ca se subintelege. Totusi, am o veche curiozitate legata de acest tip de carti, asa ca imi permit sa va intreb, cati dintre dumneavoastra ati citit o astfel de carte, sau ati citi?
O carte pe care o dedic in mod special Papusharului si acelora care considera ca au ceva de invatat in aceasta privinta!
“Pornind de la principiile expuse de Daniel Goleman în extraordinara sa carte Inteligenţa emoţională, autorii acestui volum introduc noi reguli de educare a copiilor. Bazându-se pe o cercetare extinsă, pe experienţa lor şi pe studii de caz, lucrarea de faţă se deosebeşte clar de cărţile tradiţionale despre educaţie. Atenţia se îndreaptă către aspectele emoţionale ale vieţii copiilor, către dezvoltarea lor psihologică.
Scopul declarat al autorilor este acela de a-i ajuta pe cei ce se ocupă de educaţia copiilor să folosească principiile inteligenţei emoţionale cu răbdare şi perseverenţă. Astfel, copiii îşi vor putea însuşi aptitudinile fundamentale pentru o viaţă normală şi fericită, îşi vor consolida trăsăturile de caracter esenţiale.” Sursa : Curtea Veche.
Inteligenta emotionala nu mai este un domeniu abstract. Probabil ca fiecare din noi avem conturata o vaga idee despre ceea ce inseamna EQ. Pentru a intelege si cunoaste mai bine cum functioneaza treaba asta cu inteligenta emotionala, Daniel Goleman, ne traduce intr-un limbaj profan, accesibil, intarindu-si spusele prin exemplificatii pertinente.
Cred ca EQ, se adreseaza tuturor oamenilor care doresc sa isi exploateze latura emotionala, pentru ca vor mai mult de la ei, pentru ca urmaresc sa fie oameni de succes.
Aparuta la editura Curtea Veche
Cartea de fata se adreseaza acelora care doresc sa-si consolideze cunostintele legate de arhitectura. Scrisa intr-o maniera accesibila, cititorul, se lasa purtat prin cele mai importante stiluri si curente arhitecturale.
A aparut la editura RAO la numai 43 Lei!
Un film care iti taie respiratia, de data asta Sylvester Stallone se renintoarce mult mai nervos. Agresivitatea sa se justifica, darile prea mari la stat, amenzile incasate, stresul creditelor, serviciile lamentabile din timpul filmarilor, insuccesul la femei, batranetea, caderea parului, prostata, ridurile, toate acestea sunt motive solide pentru a-i justifica setea de sange. Un film de la care te ridici fericit ca nu ai stat in calea eroului nervos si suparat. Dupa cum ne-am obisnuit, un singur om care la inceput neaga, dar mai apoi isi asuma conditia rezolva toate problemele lumii, foarte basesciana chestia, voua v-a placut?
Un prieten de-al meu pasionat de munte si drumetii, a raspuns provocarilor mele, intr-un mod, cat se poate de surprinzator!
“Aceasta carte este destinata atat montanierului impatimit cat si celui insetat dupa adrenalina si aventura literara. Ma bucur ca am avut ocazia sa expolrez prin aceasta carte sentimente nebanuite.
` Into thin air ` , (New York Times Bestseller) este una din cele mai puternice trairi ale unui reporter . Jon Krakauer , un jurnalist al unei edituri numite “Outside” cu un background vast in ale alpinismului si trekingului este trimis in inima muntilor Himalaya , Everest. Aceasta carte este defapt un jurnal personal a acelei expeditii, care se dorea a fi doar un reportaj initial , nu o marturie vie a celui mai mare dezastru din istoria Everestului (1996).
Cand am primit cartea de la un prieten stiind ca sunt un montanier inrait nu am ezitat sa o savurez. Dupa cum criticii spun: “Wrenching … lucid … it is impossible to read this book unmoved” , nu puteam sta locului in fotoliu. De la inceput pana in finalul ei esti trecut printr-o insiruire de sentimente datorita detaliilor evidentiate de autor. Imi place ca nu e nimic fictional si tot ce e scris acolo e realitate 100% , pana si reproducerea evenimentelor cat si replicilor sunt cu o acuratete ridicata . Nu doresc sa fac un rezumat al acestei carti pentru ca atunci si-ar pierde din farmec . Doar atat vreau sa va spun , din ce a declarat o persoana care a invins Everestul: “ La inceput te ingrozesti cand vezi pe traseu cadavre ale unor oameni ce au incercat sa faca lucrul pe care il incerci tu acum , dar incepi sa te obisnuiesi cu peisajul si nu mai ramai asa de socat , dar … cand esti sus undeva, acolo unde nu mai exista viata , si intalnesti pe cararea ta o fiinta umana, o persoana necunoscuta tie, care isi da duhul, moare in fata ta si tu nu poti sa faci absolut nimic in legatura cu aceasta, decat sa iti continui drumul … e crunt, imposibil de rezistat unei astfel de traume.” Cartea aceasta iti produce niste trairi pe care nu le uiti.
Cine se hotareste sa faca o astfel de expeditie stie ca are 3 variante intr-un final: sa ajunga sus la 8848m si sa se intoarca viu si nevatamat , sa moara incercand sau sa traiasca cu consecintele traumelor. In ` Into thin air ` gasesti fiecare varianta . O carte in care omul de rand isi depaseste conditia sa umana data de Providenta, sfidand-o, si punand-o la incercare.
Daca nu as fi un familist convins sincer eu unul as face sacrificiul!” semnat Drumuz1k.
Cartea este superba, chiar daca pe alocuri domnul Alain este frapant de cinic in discursul sau asupra dragostei, pentru spectator este un deliciu sa observe cat de primitiv evolueaza personajele intr-o epoca care se declara emancipata. Relatia dintre un barbat si o femeie, ne destainuie Alain, este intotdeauna conditionata de cel care detine puterea, iar in acest caz femeia nu este tocmai banala. Aici avem de-a face cu o femeie de succes, orientata pe cariera, autonoma, sofisticata, uneori mai sofisticata decat barbatul, cu preocupari sprituale. Barbatul in schimb este creionat mult mai saracacios, singurul sau avantaj fiind detasarea afectiva, stapanirea de sine, fapt pentru care, Alice, is debiteaza motive destule pentru a-l admira. Dupa etapa cortinei, Alice descopera adevarul, dincolo de voalul aparentelor, barbatul, nu este un zeu asa cum i-ar placea femeii sa fie, zeul aducator de mantuire tremura, fuge de responsabilitati, este incapabil sa se confrunte cu adevarul, prefera sa se refugieze in tot felu de actiuni, preocupari marunte numai sa nu se loveasca de realitatea tragica a vietii.
Asta este parerea mea, tu ce parere ai?
Trebuie luat in considerare ca Alain este de formatiune filozof inainte de a fii prozator. Cei mai romantici nu reusesc sa-i tolereze defectul deontologic, care dupa parerea mea nu ii un defect chiar asa de rau, ba chiar benefic. Poezia sa latenta, evolueaza sub razele luminoase, dar reci ale ratiunii. Filozoful suprins in haosul sentimentelor, cauta instinctiv o categorisire, un sens al iubirii, o modalitate de a intelege cu instrumente filozofice un concept abstract, iubirea.
Cei care gasesc in scrierile sale numai deznadejde sunt pe o pista gresita, mesajul sau nu este unul pesimist, mai degraba constructivist. Personal cred ca avem nevoie si de genul acesta de carti, care sa deconspire miturile iubirii iconizate si sa puna in evidenta latura mistica, irationala, ilogica, incoerenta a felului in care actioneaza omul sub influenta iubirii.
Copii, multe chesti practice puteti invata din lectura cartii. Eu as porpune-o lectura obligatorie pentru toti tinerii care se cred indragostiti, asa ca sa ii mai aduca cu picioarele pe pamant!
