Ai carte, ai parte

21 sau Şansa vieţii lui - 2008 - rulează în cinema. Un thriller - care mizează pe Kevin Spacey şi Laurence Fishburne. Doi actori mari care nu şi-au dezamăgit înca publicul. Desigur că nici povestea filmului nu este fadă, chiar dacă nu face parte din filmele acelea care te umple de înţelepciune, cred că merită dat o şansă.

Sideways - este recomandarea mea pentru cei care aleg să-şi petreacă acest weekend în preajma casei. Şi acum desigur întrebarea firească, cu ce mă voi alege din acest film?

Păi, poate cu câteva informaţii uitile despre vinuri alese, cu imaginea renumitelor potgorii din regiunea idilică a Californiei, cu o idee mai conturată despre mediocritatea, plafonarea şi disperarea oamenilor ajunşi la o vârstă destul de onorabilă. Cu mici descoperiri despre farmecul lucrurilor simple, banale. Cu un pic de iluminare personală, şi cu o perspectivă mai strălucitoare asupra vieţii.

Am un sentiment straniu pe care l-aş exprima cam aşa, dacă bineânţeles aş fi muzician:

U2 - probabil că a redefinit în multe aspecte rock-ul alternativ. Nu aş dori sa fac prea multe aprecieri deoarece s-au făcut extrem de multe şi mai ales de pe poziţi mult mai avizate. Aş ţine să vorbesc mai mult de albumul All that you can’t leave behind care a apărut pe piaţă în anul 2000 şi care a avut un răsunet extraordinar în toată lumea şi mai ales în sufletul meu.

După cum declara si Bono ” am compus 11 single-uri pentru acest album” - se referă la All that you can’t leave behind - un album care a primit Grammy in 2002 pentru categoria “Best Rock Album“. Dacă ne gândim bine, Bono are dreptate, albumul se deschide cu piesa: Beautiful Day - o piesă explozivă, pozitivă, exuberantă, urmată apoi de Stuck in a moment you can’t get out of - despre care n-am cuvinte, Elevation, Walk On - care a devenit un imn al sfidării pentru toţi oamenii care au trecut prin mari dezamagiri. Kite - scris cu imaginea tatălui muribund al lui Bono în minţile tuturor, se adresează vieţii private din spatele luminilor scenei publice, şi aş putea continua. Dar, mai bine vă las în compania muzicii nu înainte de a spune doua cuvinte despre Edge - DAVID EVANS - chitaristul şi dupa cum puţini ştiu, creierul formaţiei, genial, maestru în adevăratul sens al cuvântului. (puteţi citi mai multe despre David Evans dând click pe numele său).

Igor Cobileanski - nu mai este necunoscut graţie youtub-ului. Într-un post mai vechi am prezentat scurtmetrajul Plictis şi Inspiraţie, iar daca doriţi sa aflaţi mai multe despre acest interesant regizor daţi click aici.

Vă las în compania primului său scurtmetraj care suprinde, într-un fel, frivolitatea spiritului românesc!

Plouă cu lacrimi - este noua piesa a maestrului Keo, despre care am o parere foarte bună, cel puţin in materie de muzică. Îmi place cum compune, îmi plac piesele sale, îmi place ca este atent la detalii gen: mixaj, master, armonii - atunci când compune.

Şi ca să vă lămuriţi, ascultaţi aici un sound - rar întâlnit in peisajul muzicii româneşti.

La acest clip îşi aduce aportul regizorul Marian Crişan, care are in palmares mai multe videoclipuri si desigur un Palme d’Or pentru scurtmetrajul“Megatron“.

La Cannes s-a terminat distracţia intr-o nota oarecum autoironică, cu proiecţia filmului „What Just Happened” de Barry Lavinson, o comedie despre industria filmului, inclusiv despre Cannes, în care apare şi De Niro.

O figură frumoasa a făcut şi regizorul român Marian Crişan care a câştigat duminică seară premiul Palme d’Or pentru scurtmetraj la cea de-a 61-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes, pentru filmul “Megatron“.

Pelicula „Entre les murs”, în regia lui Laurent Cantet, proiectată sâmbătă, pe ultima sută de metri, a obţinut Palme d’Or la Cannes.

Iată şi alte premii:

Marele Premiu – „Gomorra”, în regia lui Matteo Garrone
Premiul pentru regie – „Three monkeys” de Nuri Blige Ceylan
Premiul pentru interpretare masculină - Benicio del Toro din „Che” de Steven Soderbergh
Premiul pentru interpretare feminină - Sandra Corveloni din „Lihna de Passe” al lui Walter Salles
Premiul pentru scenariu - „Le Silence de Lorna” al fraţilor Dardenne
Premiul special al juriului - „Il Divo” de Pablo Sorrentino
Camera d’Or, pentru filmul de debut – „Hunger”, în regia lui Steve McQueen
Palme d’Or pentru scurtmetraj – „Megatron” de Marian Crişan
Menţiune specială scurtmetraj : „Jerrycan”

Dima Bilan, - este cîştigatorul finalei Eurovizion 2008 de la Belgrad, cu piesa Believe. Reprezentantul Rusiei, a câştigat cu 227 de puncte faţa de Ucraina, care a ocupat locul doi.

The Independent - susţine că nu a fost numai meritul artistului fiindcă nu aşa funcţionează Eurovisionul.

O fi aşa, dar nici prestaţia ruşilor nu a fost una slabă. Cu siguranţă a tras la cântar evoluţia violonistul Edvin Marton, care l-a acompaniat la vioara sa Stradivarius, precum şi unduirea patinatorul medaliat olimpic Evgheni Pluşenko, care a evoluat pe o mică scenă de gheaţă.

Cât despre România - nu sunt multe de spus, după câte probabil ştiţi, am fost reprezentaţi de Nico şi Vlad Miriţă care au reuşit să obţină un total de 45 de puncte, clasându-se pe excelentul loc 20.

În weekend aveţi ocazia să vizionaţi o comedie a maestrului Woody Allen - care se numeşte - Scoop - şi care o are in rol principal, desigur, pe nimeni alta decât Scarlett Johansson.

Sau puteţi să urmariti stând tolăniţi pe sofa care vă place un thriller interesant : Perfume: The Story of a Murderer, ecranizat după celebrul roman a lui Patrick Suskind.

Grenouille - personajul principal - este un geniu în ale miasmelor. Cu ajutorul simţurilor sale dăruite de natură, Grenouille compune si recompune fiecare mireasmă pe care o întâlneşte. Ba chiar descoperă şi se raportează la lumea înconjurtoare cu ajutorul talentului său olfactiv. Unii spun că ar fi artist alţii îl considera obsedat - criminal. Dar de-o chestie sunt sigur, în masura în care îţi stârneşte admiraţie îţi provoaca şi oroare.

Nico si Vlad Miriţă au trecut cu succes de semifinala Eurovision Song Contest care a avut loc ieri, respectiv 20 mai 2008 la Belgrad. Şi se pregătesc pentru marea finală care va avea loc pe 24 mai unde cu siguranţă se va duce o luptă acerbă.

Iată încă o apariţie interesantă la Eurovision multitalentatul Sebastien Tellier - cu piesa Divine, mai multe aflaţi de la prietenul meu Scafandrul!

De câteva zile a început cea de-a 61- a ediţie a celebrului Festival de Film de la Cannes, şi se va încheia pe 25 mai. Între timp urmăresc presa, aşa ca să aflu impresii, bârfe, ranchiune, chestii care ar putea să trădeze un pic din pulsul festivalului.

Potrivit unei surse, care nu-şi dezvăluie sursa, printre noile talente se numără israelianul Ari Folman, cu un documentar de animaţie Waltz with Bashir. Cât si doi tineri argentinieni, Lucrecia Martel cu La femme sans tête şi Pablo Trapero cu Leonera, care luptă pentru Palme d’Or.

Se pare ca mult asteptatul Blindness filmul lui Fernando Meirelles nu a fost cel mai potrivit pentru a deshide pleiada filmelor de la Cannes. Filmul este o curajoasă încercare de a adapta romanul controversatului scriitor Jose Saramago.

Lungmetrajul lui Radu Muntean, Boogie care a fost selectionat in sectiunea Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de la Cannes, dupa scenariul lui Alexandru Baciu, Radu Muntean si Razvan Radulescu (acelasi trio care a scris si “Hartia va fi albastra”) a avut parte de reacţii contradictorii.

Le Monde vede povestea filmului “de o banalitate deconcertantă”, iar Liberation aseamană stilul lui Muntean cu cel al lui Milos Forman in perioada poloneză. Iar revista de cultura Télérama scria, vineri seara, ca filmul lui Muntean este dezamăgitor, iar Métro publică articole mult mai apreciative la adresa peliculei si, mai ales, a regizorului Radu Muntean.

În afara competiţiei, atenţia e atrasă de Steven Spielberg şi de George Lucas, care vor prezenta pe Coasta de Azur un nou episod din saga Indiana Jones, cu Harrison Ford şi Cate Blanchett capete de afiş.

Woody Allen îşi va lansa filmul său realizat în Spania - Vicky Cristina Barcelona - în care joacă staruri precum Penélope Cruz, Scarlett Johansson şi Javier Bardem.

Va las o listă a filmelor incluse în competiţie!