Ai carte, ai parte

M-a impresionat compozitia, acuratetea, cat si temele inspirate. Am zis sa nu fiu egosit si sa impart cu dumneavoastra!
Click aici!

Probabil ca ati vazut deja din ciclul The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch, and the Wardrobe, care a iesit pe piata in 2005, si care a avut un impact rasunator in lume. Desigur ca nici Printul Caspian nu este mai prejos, cred ca trailerul o sa va convinga!

Totusi, simt nevoia sa spun doua cuvinte despre CLIVE STAPLES LEWIS, scriitorul care sta in spatele povestilor. Critic şi istoric literar, moralist, apologet, poet şi romancier englez lasa in urma o mostenire extraordinara. Isi termina studiile la Oxford si mai apoi isi incepe o cariera universitara stralucita in domeniul literaturii medievale si renascentiste la Oxford si Cambridge, ramane insa un om modest, cu un destin zguduitor. In tinerete se declara ateu, la maturitate se converteste la crestinism în biserica anglicana. Se casatoreste tarziu, cam pe la 40 de ani, si la numai cativa ani sotia sa se stinge.

Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului roman Stapanul inelelor. Amandoi au fost profesori de literatura la Universitatea din Oxford si sufletul grupului literar the Inklings.

Daca nu aveti timp sa ii cititi biografia recomand filmul Shadowlands, la baza caruia sta biografia lui C.S.Lewis interpretat de magnificul Anthony Hopkins. Vezi aici cateva carti publicate la editura Humanitas!

The Bank Job

Un film asa mai usurel, de weekend cu soare, un crime comedy simpatic, cu personaje superbe ca Jason Statham pe care nu pot sa nu-l asociez cu Snach, cat despre misterioasa Saffron Burrows cred ca ne-a convins cu filmele: Frida, Troy, Klimt, ori ba?

Vizionare placuta!

Regizorul Radu Gabrea si Marijan Vajda cunoscut dupa aportul pe care si l-a auds ca director asistent in filmul Klimt, pe care l-am prezentat zilele trecute.

Avem in fata un film istoric, dupa romanul omonim a lui Eginald Schlattner, cred ca merita dat un pic de atnetie!

Eginald Schlattner are o biografie cutremuratoare. Scriitor neamt, copilareste prin tinuturile mirifice ale Fagarasului. In tinerete il citeste pe Schopennhauer şi Nietzsche si se declara ateu convins. Studieaza Teologia Evanghelica la Cj, la un moment dat este exmatriculat, pentru ca mai apoi sa fie arestat pe motive politice.

Este comdamnat la 2 ani de inchisoare, cand iese din inchisoare ii se ofera opurtunitatea de a pleca in Germania, refuza. Se casatoreste cu o sibianca, iar ca rod al iubirii lor se naste Sabine Maya. Lucreaza la inceput ca muncitor la o fabrica din Fagaras, apoi lucreaza ca desenator thenic la Uzinele Marsa.

Isi reia studiile teologice, iar dupa absolvirea studiilor pana la pensionare a fost preot luteran in satul Rosia langa judetul Sibiu. Treptat enoriasii sai s-au inputinat emigrand in Germania, da Schlattner nu o face, chiar daca ar fi avut motive suficiente. A mai lucrat in penitenciarul Gherla, unde intre timp nu mai exista comunitate saseasca, iar in 2002, preotul Egonald Schlattner a fost numit “Ambasador cultural al ROmaniei”

In anii 1990, isi descopera vocatia literara, a publicat 3 carti in limba germana, care au caracter autobiografic si trateaza viata populatiei germane din Transelvania. Debuteaza cu primul sau roman, Cocosul decapitat, publicat la o editura in Austria, cunoscand un succes considerabil, este tradus in 8 limbi.

Mai multe despre roman Click aici!

Este un prieten de-al meu, il stiu de mic, acum studieaza la conservator pianul si pedagogia, intotdeauna a avut preocupari fine. E tanar, si se simte, e sincer in tot ceea ce face. Mi se pare interesanta povestea si dilema sa, iar felul in care scrie are ceva din Salinger, plus gusturile in materie de muzica sunt bestiale, cred ca merita o sansa.

“Sunt un tip caruia nu-i prea pasa de nimic, de cand ma stiu sunt blazat si fara chef. Nici cand eram copil nu-mi amintesc sa ma fi bucurat in momentele in care cei mai multi copii o fac!
Unii, asocieaza starea mea cu cea a orasului in care traiesc, Oradea, poate ca au dreptate.”

Dilema Scafandrului:

1. Am sa imi gasesc domeniu (.ro) cu ajutorul vostru in maxim 30 de zile

2. Acest domeniu trebuie sa ma reprezinte

3. Daca nu imi voi gasi domeniu in cele 30 de zile, in ziua 31 am sa ma pedepsesc

4. Jur pe rosu, ca ma voi epila cu ceara pe maini, pe fata si pe picioare, binenteles, totul va fi filmat, si postat inainte sa inchei orice legatura cu bloggingul!

Film adaptat dupa nuvela lui Alessandro Baricco, nume care nu mai este necunoscut in spatiul romanesc. Cu siguranta ati citit ceva de Baricco din pleiada romanelor aparute la Humanitas, ori ati vazut filmul Novecento (The Legend of 1900).
Regizorul François Girard este cunoscut pentru filmul “Red Violin” un film superb de altfel, deci am si de aici asteptari! Cred ca ma strans suficiente motive si totusi inca nu am terminat.
Actorii sunt pe masura, fermecatoarea Keira Knightley (Atonement) si Michael Pitt, misteriosul american din “The Dreamers” condimenteaza filmul, eu vreau sa gust, voi?

L-am gasit adineaori, mi-a placut…

Azi dimineata in timp ce imi sorbeam cafeaua, ma gandeam la cateva filme care m-au marcat, desigur ca sunt mai multe, dar dintre acelea face parte si filmul lui Bertolucci.

Il cunosc pe Bertolucci din filme, uneori frivol, alteori fragil, indragostit si entuziast, dar de cele mai multe ori il gasesc preocupat de destinul omului. Omul, in ciuda cunoasterii de care se bucura, a tehnologizarii, a milioanelor de ani de perpetuare, a milioanelor de nasteri si treceri, pare greoi, obosit, neputincios in vesnica confruntarea cu propriul sau destin.

Mi se pare ca obsesia destinului este unul din elementele cheie in filmele sale, toate celalate sunt mijloace prin care omul cauta sa isi consolideze acest ideal. Revolutiile care ar avea menirea sa schimbe omul, atat in sens fizic cat si spiritual, nazuinta de-a comunica prin poezie, gesturi, imagini, prin erotism, prin muzica, prin dans, prin mijloace simple ori sofisticate, prin tot felul de activitati, nu fac altceva decat sa sublinieze limitarea omului.
Iar finalul filmului cand cei trei sunt salvati de evenimentele inopinante, Bertolucci se bucura sa ne insereze in propriile constiinte ideea ca nu suntem altceva decat un banal accident cosmic!

Dincolo de toate interpreterile pe care le putem gasi, cred ca cel mai mare merit al filmului The Dreamers este acela de a trezi in noi spiritul tineretii, al fortei, al puterii, al dorintelor, al aspiratiilor absolute, fara masuri de precautie, fara centuri de siguranta, elanul pe care puiul de albatros il are atunci cand se avanta pentru prima data spre necunoscut, fara a constientiza pericolele care il pandesc dedesupt.

Am dat de Andrei Rosca pe blog, mi-a placut ce scrie si cum scrie. Pentru cei care nu stiu este fondatorul si coordonatorul bookblog.ro, si dupa cate se vede este pasionat de marketing si carti.

Am gasit, din intamplare, un interviu cu Andrei initiat de revista Arcada mi se pare interesant si pertinent, mai ales pentru cei care presteaza in ale blogging-ului, asa ca am sa impartasesc cu voi mica mea descoperire!