Aducand vorba de Nikos Kazantzakis mi-am amintit de “Last temptation of Christ”, un film super controversat pe care l-am vazut cu placere si pe nerasuflate in liceu. Tin minte ca am fost dat peste cap, cateva zile la randul am ramas intr-un fel de transa. Nu puteam sa imi imaginez, sa accept o alta natura a lui Cristos. Chiar daca nici pe atunci nu ma consideram un tip religios, invatatura religioasa de care m-am bucurat si-a facut surprinzator efectul.
Per ansamblul Scorsese mi-a facut un mare bine, ba chiar mai multe, mi l-a introdus pe Kazantzakis, si mi-a redat sentimente puternice, vii, pe care ulterior cartea mi le-a intarit.
Credeti-ma nu este un film usor nici pentru cei mai laici dintre dumneavoastra!
BE Careful!
Un film trist, un profesor dependent de droguri, cei drept cu o alura englezeasca asumata, atractiv, modern, imprastiat, dar mult prea afectat. Din perspectiva filmului, sensul existentei iti scapa, totul pare sordid, totul in jurul tau se prabuseste. Societatea, realatiile interumane, conceptul de familie, toate sunt supuse degradarii. Singurele punti spre ceilalti pe care, Dan Dunne, personajul principal, reuseste sa le mentina, sunt orele de istorie pe care le preda cu daruire, restul e deceptie. Relatiile amoroase esuate, lipsa sa de perspectiva, izolarea, neutilitatea sa in stupul social, incapacitatea sa de-a comunica, toate acestea il indeamna pe privitorul bine asezat in fotoliu sa condamne cu o oarecare vehementa o astfel de atitudine, de viata. Malaxorul lumii nu iarta, greselile, pacatele noastre se perpetueaza, specia is pierde tot mai mult din perspectiva si lumea pare amenintata de un sfarsit apocaliptic, si atunci, cand totul pare pierdut, intr-un ungher indepartat al sufletului se ascunde o speranta umanista, o dragoste puternica fata de fiinta umana iti schimba perspectiva. Unora s-ar putea sa va placa!
Probabil va duce cu gandul la Zorba Grecul, roman celebru pe buna dreptate. Numai ca acest minunat scriitor are cateva romane mai rotunde, mai pline de continut filozofic, Evaghelia dupa Isus Cristos si Raport catre El Greco, doua romane magnifice. Desigur ca, acesta din urma va fi subiectul discutiei de azi. Am citit cartea cu multa pasiune, am recitit-o si o voi reciti, pentru ca face parte dintre acele carti la care te reintorci cu drag la varste, anotimpuri diferite, pentru a te reumple de intelepciunea lor. M-a mai atras in mod deosebit, paradoxul tanjirii sale dupa Cristos si Nietzsche, dupa cele doua extremitati, care chiar daca aparent se resping, undeva anume se intalnesc. Framantarile, cautarile, preocuparile sale, aduce la suprafata temeri, nelinisti, deziluzii, pe care fiecare fiinta umana le traieste intr-un fel sau altul, bineinteles la nivele diferite. Stiu ca nu place tuturor, mai ales pentru ca face parte dintre acei poeti-filosofi care nu dau solutii, si care se simt mereu nesigur si stingheri in lumea asta mare….voua cum va place?
Seful sefilor, mi s-a parut mai degraba un film anxios cu mici ipostaze comice. Un film in film. Povestea pe care filmul ne-o relateaza, este tocmai drama regizorului. Asistam la o incercarea lui Trier de-a monta o comedie fara intentii moralizatoare, destinata aparent exclusiv placerii eliberatoare a rasului. Insa regizorul, care este un moralist convins, un om mereu nelinistit si framantat de probleme, filozofice, spirituale, existentiale, se vede invins de patimile sale. Bineanteles ca nu isi refuza placerea de-a creea pauze cu scopul de a se autoironiza, ori de-a vorbi despre teatru, comedii, Ibsen. Personajele, povestea de suprafata si celalate picanteri fac din “The Boss of it All”, un film actual, credibil, si chiar amuzant, iar spectatorului ii lasa senzatia de neliniste, dupa cum ne-a obisnuit marele Lars von Trier.
Un prieten de-al meu pasionat de munte si drumetii, a raspuns provocarilor mele, intr-un mod, cat se poate de surprinzator!
“Aceasta carte este destinata atat montanierului impatimit cat si celui insetat dupa adrenalina si aventura literara. Ma bucur ca am avut ocazia sa expolrez prin aceasta carte sentimente nebanuite.
` Into thin air ` , (New York Times Bestseller) este una din cele mai puternice trairi ale unui reporter . Jon Krakauer , un jurnalist al unei edituri numite “Outside” cu un background vast in ale alpinismului si trekingului este trimis in inima muntilor Himalaya , Everest. Aceasta carte este defapt un jurnal personal a acelei expeditii, care se dorea a fi doar un reportaj initial , nu o marturie vie a celui mai mare dezastru din istoria Everestului (1996).
Cand am primit cartea de la un prieten stiind ca sunt un montanier inrait nu am ezitat sa o savurez. Dupa cum criticii spun: “Wrenching … lucid … it is impossible to read this book unmoved” , nu puteam sta locului in fotoliu. De la inceput pana in finalul ei esti trecut printr-o insiruire de sentimente datorita detaliilor evidentiate de autor. Imi place ca nu e nimic fictional si tot ce e scris acolo e realitate 100% , pana si reproducerea evenimentelor cat si replicilor sunt cu o acuratete ridicata . Nu doresc sa fac un rezumat al acestei carti pentru ca atunci si-ar pierde din farmec . Doar atat vreau sa va spun , din ce a declarat o persoana care a invins Everestul: “ La inceput te ingrozesti cand vezi pe traseu cadavre ale unor oameni ce au incercat sa faca lucrul pe care il incerci tu acum , dar incepi sa te obisnuiesi cu peisajul si nu mai ramai asa de socat , dar … cand esti sus undeva, acolo unde nu mai exista viata , si intalnesti pe cararea ta o fiinta umana, o persoana necunoscuta tie, care isi da duhul, moare in fata ta si tu nu poti sa faci absolut nimic in legatura cu aceasta, decat sa iti continui drumul … e crunt, imposibil de rezistat unei astfel de traume.” Cartea aceasta iti produce niste trairi pe care nu le uiti.
Cine se hotareste sa faca o astfel de expeditie stie ca are 3 variante intr-un final: sa ajunga sus la 8848m si sa se intoarca viu si nevatamat , sa moara incercand sau sa traiasca cu consecintele traumelor. In ` Into thin air ` gasesti fiecare varianta . O carte in care omul de rand isi depaseste conditia sa umana data de Providenta, sfidand-o, si punand-o la incercare.
Daca nu as fi un familist convins sincer eu unul as face sacrificiul!” semnat Drumuz1k.
Cum ar fi sa traiesti departe de robia societatii, si totusi sa beneficiezi de confortul tehnologic, inconjurat de femei lascive, lux, mult soare, muzica, mare si racoritori suculente. Cum ar fii, sa nu cunosti grija ratelor bancare, sa traiesti si sa gandesti in absenta oricarui tip de constrangeri, fara inhibitii si doar pentru sine, cum ar fi?
Azi, propun sa votam cel mai bun film dupa propriile judecati. Am ales totusi sa fie din cele nominalizate la Oscar, ca sa pastram proportiile. Sunt filme celebre pe care cu siguranta, cei mai multi dintre dumneavoastra, ati avut ocazia sa le vizionati. Haideti sa vedem care ii cel mai convingator film si de ce?
