Prin mai, în primăvara acestui an am avut o escapadă berlineză, în timpul căreia am reuşit să mă bucur de o gramadă de lucruri frumoase în oraşul verde, cum imi place mie să numesc capitala Germaniei.
Sincer, dintre tot ce am văzut şi am revăzut cel mai tare m-a impresionat Kaiser-Wilhelm-Gedächtniskirche. Aflată în fostul Berlin de Est( de altfel unul dintre puţinele monumente din această zonă a metropolei) Biserica a fost construită din ordinul Împăratului Wilhelm II în memoria bunicului său Wilhem I, fiind inaugurată in 1895, după 4 ani de muncă pe baza planurilor arhitectului Franz Schwechten, în stilul neo-romanesque. » citeste mai departe
În diminteaţa aceasta mi-am adus aminte de o întâmplare foarte draguţă şi de povestit la nepoţi…da până ajung eu în postura aceea, am sa v-o relatez cu bucurie dumneavoastră.
Se făcea că era prin clasa a 11 a cred, şi avea lucrare anunţată de mult, la Istoria Jazz-ului, despre Benny Goodman, faimosul clarinetist. Ei bine, unul dintre colegii mei, bine pregătit(sufleteşte…) pentru acest test, s-a gândit că dacă tot nu prea i-a fost dragă biografia vieţii muzicale a “Swing ’s Senior Stateman“, măcar să-şi arate în altfel admiraţia faţă de el, aşa că a umplut vreo 2 pagini numai şi numai cu numele lui Benny Goodman, scris într-o perfecţiune impecabilă şi ireporşabilă, sigur în speranţa că macar 5-ul îl va primi…
Eu nu mai îmi amintesc dacă acest i-a mai fost oferit sau nu…eventual îmi aştept dintre foştii colegi(şi nu numai) să comenteze…
Până atunci, hadeti să ne delectam cu un clip al lui Benny Goodman, Benny Goodman, Benny Goodman…
Uneori am o jenă pe care nu ştiu, nu pot să o descriu.
Jena că sunt român, jena că dialogul pe care încerc să-l construiesc este în răspăr, sau dacă vreţi, risipă în vânt.
Nu reuşesc să scap de sentimentul de culpabilitate, de inutilitate. Într-un fel nici eu, nici tu, nu suntem complet inocenţi vis-a-vis de ce se întâmplă pe scena politică, socială, pe scena vieţii în general vorbind.
Probabil că ar trebui să fiu mai implicat în viaţă, mai concentrat asupra celorlalţi. Pesemne că îmi lipseşte determinarea, acţiunea, poate că am probleme de imaginaţie sau poate că am o zi mai nasoală!
Dar, până îmi revin am să ma dedau unui slow motion care într-un fel mă salvează din această existenţă caleidoscopică. Radiohead - Nude (Scotch Mist Version)
Este un prieten de-al meu, il stiu de mic, acum studieaza la conservator pianul si pedagogia, intotdeauna a avut preocupari fine. E tanar, si se simte, e sincer in tot ceea ce face. Mi se pare interesanta povestea si dilema sa, iar felul in care scrie are ceva din Salinger, plus gusturile in materie de muzica sunt bestiale, cred ca merita o sansa.
“Sunt un tip caruia nu-i prea pasa de nimic, de cand ma stiu sunt blazat si fara chef. Nici cand eram copil nu-mi amintesc sa ma fi bucurat in momentele in care cei mai multi copii o fac!
Unii, asocieaza starea mea cu cea a orasului in care traiesc, Oradea, poate ca au dreptate.”
1.Am sa imi gasesc domeniu (.ro) cu ajutorul vostru in maxim 30 de zile
2.Acest domeniu trebuie sa ma reprezinte
3. Daca nu imi voi gasi domeniu in cele 30 de zile, in ziua 31 am sa ma pedepsesc
4. Jur pe rosu, ca ma voi epila cu ceara pe maini, pe fata si pe picioare, binenteles, totul va fi filmat, si postat inainte sa inchei orice legatura cu bloggingul!
Am dat de Andrei Rosca pe blog, mi-a placut ce scrie si cum scrie. Pentru cei care nu stiu este fondatorul si coordonatorul bookblog.ro, si dupa cate se vede este pasionat de marketing si carti.
Am gasit, din intamplare, un interviu cu Andrei initiat de revista Arcada mi se pare interesant si pertinent, mai ales pentru cei care presteaza in ale blogging-ului, asa ca am sa impartasesc cu voi mica mea descoperire!
Site-ul celebrei galerii Saatchi din Marea Britanie realizeaza un top al primilor 500 de artisti ai secolului 20, bazat pe voturile internautilor. Romania este reprezentată de Constantin Brancusi si de pictorul Victor Brauner.
Votati si voi, merita sa aducem un omagiu marelui sculptor!
Inca o experienta tulburatoare, atentie la ochii concurentului, la electrizarea publicului cat si la reactia juriului, extraordinar, in urma cu doi ani in Anglia la consursul televizat Britain’s Got Talent se infaptuieste inefabilul.
