Ziua de ieri, 4 august este marcată de un eveniment important în lumea muzicii de jazz, dar nu numai. În urmă cu 107 se năştea în New Orleans cel ce avea să devina unul dintre primii staruri de culoare din lumea americană Louis Armstrong. » citeste mai departe
Nu ştiu câţi dintre români ştiu sau măcar au auzit vreodată de Fabrizio De Andre, unul dintre cei mai mari cant-autori italieni din toate timpurile. Mărturisesc sincer că nici eu, spre ruşinea mea, până în urmă cu vreo 2 ani, nu ştiam nimic despre ce înseamnă acest om şi mai ales muzica lui. L-am descoperit în Italia, la cursul estival al unui profesor, curs ce avea ca tema relaţia dintre poezie şi muzică. Unul dintre punctele de referinţă a fost şi creaţia acestui cant-autor, Fabrizio De Andre.
Artistul s-a născut în Genova în 1940 şi a făcut parte dintr-o familie de înaltă clasă, împreună cu care s-a refugiat in Piemont, in timpul războiului, tatăl său fiind un cunoscut militant în rândul mişcării anti-fasciste. Revine în Genova unde îşi va face toată formarea şcolară, inclusiv Universitatea de Drept, pe care însă nu o termină. Este pasionat de muzică de timpuriu şi studiază vioara, chitara şi cântă jazz împreună cu diferite trupe locale.
În diminteaţa aceasta mi-am adus aminte de o întâmplare foarte draguţă şi de povestit la nepoţi…da până ajung eu în postura aceea, am sa v-o relatez cu bucurie dumneavoastră.
Se făcea că era prin clasa a 11 a cred, şi avea lucrare anunţată de mult, la Istoria Jazz-ului, despre Benny Goodman, faimosul clarinetist. Ei bine, unul dintre colegii mei, bine pregătit(sufleteşte…) pentru acest test, s-a gândit că dacă tot nu prea i-a fost dragă biografia vieţii muzicale a “Swing ’s Senior Stateman“, măcar să-şi arate în altfel admiraţia faţă de el, aşa că a umplut vreo 2 pagini numai şi numai cu numele lui Benny Goodman, scris într-o perfecţiune impecabilă şi ireporşabilă, sigur în speranţa că macar 5-ul îl va primi…
Eu nu mai îmi amintesc dacă acest i-a mai fost oferit sau nu…eventual îmi aştept dintre foştii colegi(şi nu numai) să comenteze…
Până atunci, hadeti să ne delectam cu un clip al lui Benny Goodman, Benny Goodman, Benny Goodman…
Aruncasem o privire asupra evenimentelor care marchează ziua de 28 iulie. Mi-au atras atenţia mai multe printre care moartea lui Vivaldi sau a lui J.S Bach , scântei ale Primului Război Mondial sau altele legate de Razboiul din Vietnam…etc. Totuşi nu aş vrea să încep această ultimă săptămână din iulie chiar aşa de trist, şi m-am gândit că ar fi mai bine dacă v-aş vorbi despre o altă personalitate-personaj, Cyrano de Bergerac, de la a cărui moarte se împlinesc chiar azi mai bine de 350 de ani.
Cyrano de Bergerac s-a născut în 1619 in Franţa într-o familie cu vechi rădăcini pariziene. A fost o personalitate ilustră care s-a remarcat prin talentul său literar, artistic, duelistic, militar devenind în timp un personaj datorită binecunoscutului său nas mare, amănunt surprins de toţi cei ce aveau să-l creeze ulterior, ca personaj.
Gwyneth Paltrow si Chris Martin !
Aflata la o ceremonie caritabila, organizata anual de printul Charles al Marii Britanii, Gwyneth a declarat: “Nu fac niciun film pana in toamna. Ma concentrez doar asupra familiei si doresc sa pun filmele pe planul secund. Londra este casa mea acum - aici imi voi petrece timpul”. Ea locuieste in nordul capitalei britanice impreuna cu sotul sau, Chris Martin, solistul trupei Coldplay, si cu cei doi copii: Apple si Moses.
Imi par oameni talentati, frumosi, virtuosi. Sunt convins ca fiecare din noi ii apreciem intr-un fel sau altul. Totusi, dincolo de privilegiile pe care ti le ofera celebritatea exista si reversul, o arie obscura despre care se vorbeste mai putin, si anume: absenta intimitatilor, teama de-a fi banal, si mai apoi dat uitarii, tentatii la discretie, atrofierea simturilor realitatii, si multe alte frustrari si neajunsuri.
Nu cred ca este o chestiune usoara sa fii celebru, dupa cum cred ca putini din cei care ajung celebrii reusesc sa isi pastreze echilibrul sufletesc. Cupluri precum Chris si Gwyneth par sa aspire la ceva mai mult, la ceva ce conventiile de la Hollywood nu prea tolereaza, valori ancestrale, familia.
Teama mea este legata de viitorul lor, vor reusi acesti minunati tineri sa isi pastreze sufletul nealterat sub stigamtul celebritatii si al haosului in care traim?
