Ai carte, ai parte

Recomand acelora care fără să realizeze cum s-au trezit târâţi într-o lume în care banii sunt centrul preocupărilor umane. Acelora care au fost şi sunt dezamagiţi, acelora cărora le lipseşte speranţa, ori sensul vieţii, al demnităţii şi-al intergităţii…

Santiago, te va conduce pe mări periculoase, neliniştite, care ascund dedesupt comori extraordinare dar şi teribile pericole. Lăsaţi-vă conduşi de bătrânul Santiago şi veţi descoperii sensuri noi, pline, încărcate de un bogat mesaj umanist. Viaţa cere sacrificiu, iar lupta va primii în ochii tai alte valenţe, promit!

Am întâlnit mulţi oameni mari care trăiesc şi se comportă ca şi cum ar fi fost din totdeauna purtători de pantaloni lungi. Această specie este super ancorată în realităţile lumii.

În primul rând ştiu ce urmăresc, ştiu ce-şi doresc, ştiu ce vor face în următorii ani, mereu sunt în controlul vieţii lor, a situaţiilor care se ivesc. Iar în realţiile cu ceilalţi sunt formali, atenţi, stresaţi de atenţi ca nu cumva să fie surprinşi în umanitatea lor ruşinoasă.

Aceşti cabotini, suntem noi în momentele în care uităm de efemeritatea fiinţei, de banalitatea individuală, de non sensul gesturilor noastre. Despre aceste lucruri vorbeşte extraordinarul Pär Lagerkvist, în romanul său intitulat Piticul.

Antiteza dintre om şi pitic pe care o propune scriitorul suedez, evidenţiează în tuşe stridente aspiraţiile absurde ale fiinţei umane, orgoliile, prostia, limitările, lăcomia. Importanţa pe care ne-o dăm din perspectiva piticului este nejustificată, deoarece în imensitatea lumii noi nu contăm.

Nu ştiu dacă piticul are dreptate, ori ba, dar cruzimea lui şi lehamitea pe care o are până şi faţă de propria persoană mă răscoleşte şi mă îndeamnă să-i ascult vocea gravă şi nepărtinitoare.

Într-una dintre după-amiezile ploioase ale săptămânii aproape trecute, am poposit pentru câteva clipe (sau ore…) într-una din librariile orădene, e adevarat, una din puţinele care au mai rezistat schimbării sistemului de valori ale “noului val” şi nu au fost transformate în farmacii sau magazine de modă…(no offense)

Am fost placut surprins să găsesc o carte, despre a cărei existenţă…ruşine să-mi fie, nu ştiam până acum : TEATRUL DIN INTERIOR. TEATRUL DIN CULISE scrisă de distinsa doamnă Elisabeta Pop (mulţi dintre cei care o îndragim, o cunoaştem mai de grabă sub numele dumneaei de alint- Vetuţa). Este o carte deosebit de importantă, în primul rând pentru imaginea lumii teatrului orădean, dar prin amploarea şi seriozitatea modului în care e concepută, consider că e o carte de referinţă şi pentru întreaga imagine a teatrului românesc de secol XX ( în special a doua jumatate). » citeste mai departe

Pasajul care urmeaza e luat dintr-o carte pe care am citit-o recent. Desi e mai lung ca un articol obisnuit, eu va asigur ca veti fi mai luminati dupa ce il cititi. Ar putea insa avea efectul opus asupra celor mai slabi de inger, va avertizez. » citeste mai departe

Am tot auzit cum că oamenii au dificultăţi în comunicare, iar realitatea mi-a confirmat oarecum, acest “zvon”. Am întâlnit oameni extrem de inteligenţi şi creativi, dar cu vădite carenţe de comunicare. Şi cred că nu e nimic mai frustrant decît să fii înconjurat de oameni super capabili şi totuşi să nu poţi lucra la nivelul expectanţelor.

Chiar dacă tendinţa umana este de-a ne supraaprecia, noi suntem isteţi, inteligenţi, cei mai sinceri îşi vor conştientiza falimentul. Vă propun o scurtă introspecţie: gândiţi-vă la cum reacţionaţi când cineva vă critică munca sau cînd cineva intră în conflict cu opiniile dumneavoastră pe o chestiune cu miză. Cum reacţionaţi, care este primul impuls, cum acceptaţi cirtica, cât de asertiv ştiţi să criticaţi la rândul vostru?

Dacă consideri că ar trebui să te mai cizelezi în această privinţă, îţi propun o carte pentru început, super accesibilă şi foarte bine scrisă. Allan Pease şi Barbara Pease, autorii acestei cărţi au o experienţă de peste 30 de ani de cercetare în domeniul relaţiilor umane, nu e chiar puţin, nu?

Dacă aţi citit cărţi legate de acest domeniu, vă rog nu le ţineţi numai pentru voi, împărtăşiţi-vă cuceririle!

Recomand: Le Monde Diplomatique - se poate achiziţiona de la chioşcul de ziare sau mai simplu, se poate citi direct de pe net, cum vă cade bine.

Dacă aveţi o oarecare lehamite faţă de ziarele româneşti, de temele răsuflate, de jurnalişti gen CTP, Ion Cristoiu, şi mulţi alţii ca ei. Vă recomand Le Monde Diplomatique. Cam 20% din conţinutul ziarului este produs local si taratează subiecte româneşti, iar restul sunt articole scrise de politologi, sociologi, jurnalişti, scriitori străini. Se abordează teme serioase care ar trebui sa ne preocupe şi pe noi ca cetăţeni exemplari ai europei.

Iata o carte pe care am parcurs-o cu placere, si de ce spun parcurs? Pentru ca face parte din categoria cartilor la care revii si pe care poti sa o citesti in ce ordine doresti. Scrisa cu o dezinvoltura caracteristica marilor scriitori, magnificul Mario Varga Llosa, analizeaza cele mai importante si controversate romane ale secolului XX, incepand cu Moarte la Venetia, Lolita, Strainul, Tropicul Cancerului, Frumoasa venetiana, Toba de tinichea, Minunata lume noua si multe altele, relevand cititorului sensuri si perspective interesante.

The New York Times, Book Review, supliment saptaminal al celui mai citit ziar american, a aparut in limba romana cam din luna ianuarie 2008. Aduce un plus de bucurie iubitorilor de literatura. Mi-am cumparat-o zilele trecute, mi-a placut si o recomand cu caldura. Mai multe click aici!

Imi plac cartile practice. Nu cred ca mai este nevoie sa explic si de ce, presupun ca se subintelege. Totusi, am o veche curiozitate legata de acest tip de carti, asa ca imi permit sa va intreb, cati dintre dumneavoastra ati citit o astfel de carte, sau ati citi?

O carte pe care o dedic in mod special Papusharului si acelora care considera ca au ceva de invatat in aceasta privinta!

“Pornind de la principiile expuse de Daniel Goleman în extraordinara sa carte Inteligenţa emoţională, autorii acestui volum introduc noi reguli de educare a copiilor. Bazându-se pe o cercetare extinsă, pe experienţa lor şi pe studii de caz, lucrarea de faţă se deosebeşte clar de cărţile tradiţionale despre educaţie. Atenţia se îndreaptă către aspectele emoţionale ale vieţii copiilor, către dezvoltarea lor psihologică.
Scopul declarat al autorilor este acela de a-i ajuta pe cei ce se ocupă de educaţia copiilor să folosească principiile inteligenţei emoţionale cu răbdare şi perseverenţă. Astfel, copiii îşi vor putea însuşi aptitudinile fundamentale pentru o viaţă normală şi fericită, îşi vor consolida trăsăturile de caracter esenţiale.” Sursa : Curtea Veche.