Prima dată l-am cunoscut pe Leonard Cohen ca scriitor. Mai apoi i-am descoperit muzica sublimă.
Oarecum atmosfera pe care Cohen o creează, mă duce cu gândul la nopţile târzii, pe când Dire Streets şi Chris Rea îmi întreţineau cuceririle sau înfrângerile nocturne. Mi se pare că invitaţia la reflecţie, pe care vocea gravă şi apăsată a lui Cohen o face ascultătorului, se îmbină generos cu ritmurile banale, cu pelegrinările, uneori sincopate, ale chitărilor suave, dar solitare. Cumva lirismul lui Cohen se face dezirabil prin ceea ce cuvintele omit, iar ascultătorului nu-i rămâne decât să se abandoneze unei muzici uneori dionisiace, alteori apolinice.
Vă las o poezie de muzică, care-mi place. Aştept să vă rostiţi şi voi părerile…
Am tot auzit cum că oamenii au dificultăţi în comunicare, iar realitatea mi-a confirmat oarecum, acest “zvon”. Am întâlnit oameni extrem de inteligenţi şi creativi, dar cu vădite carenţe de comunicare. Şi cred că nu e nimic mai frustrant decît să fii înconjurat de oameni super capabili şi totuşi să nu poţi lucra la nivelul expectanţelor.
Chiar dacă tendinţa umana este de-a ne supraaprecia, noi suntem isteţi, inteligenţi, cei mai sinceri îşi vor conştientiza falimentul. Vă propun o scurtă introspecţie: gândiţi-vă la cum reacţionaţi când cineva vă critică munca sau cînd cineva intră în conflict cu opiniile dumneavoastră pe o chestiune cu miză. Cum reacţionaţi, care este primul impuls, cum acceptaţi cirtica, cât de asertiv ştiţi să criticaţi la rândul vostru?
Dacă consideri că ar trebui să te mai cizelezi în această privinţă, îţi propun o carte pentru început, super accesibilă şi foarte bine scrisă. Allan Pease şi Barbara Pease, autorii acestei cărţi au o experienţă de peste 30 de ani de cercetare în domeniul relaţiilor umane, nu e chiar puţin, nu?
Dacă aţi citit cărţi legate de acest domeniu, vă rog nu le ţineţi numai pentru voi, împărtăşiţi-vă cuceririle!
Probabil va duce cu gandul la Zorba Grecul, roman celebru pe buna dreptate. Numai ca acest minunat scriitor are cateva romane mai rotunde, mai pline de continut filozofic, Evaghelia dupa Isus Cristos si Raport catre El Greco, doua romane magnifice. Desigur ca, acesta din urma va fi subiectul discutiei de azi. Am citit cartea cu multa pasiune, am recitit-o si o voi reciti, pentru ca face parte dintre acele carti la care te reintorci cu drag la varste, anotimpuri diferite, pentru a te reumple de intelepciunea lor. M-a mai atras in mod deosebit, paradoxul tanjirii sale dupa Cristos si Nietzsche, dupa cele doua extremitati, care chiar daca aparent se resping, undeva anume se intalnesc. Framantarile, cautarile, preocuparile sale, aduce la suprafata temeri, nelinisti, deziluzii, pe care fiecare fiinta umana le traieste intr-un fel sau altul, bineinteles la nivele diferite. Stiu ca nu place tuturor, mai ales pentru ca face parte dintre acei poeti-filosofi care nu dau solutii, si care se simt mereu nesigur si stingheri in lumea asta mare….voua cum va place?
Intotdeauna am avut o sensibilitate pentru scriitorii rusi, ma gandesc la Dostoievski, Tolstoi, Boris Pasternak, Andrei Makine, toti acesti minunati poeti, au ceva sacru, inefabil in scrierile lor. Poate evocarea pesiajelor lirice de iarna, cu paduri inzepezite, copaci solitari, nopti fara sfarsit, cu personaje insufletite mereu de intenti nobile, inocente, pline de candoare, cu lipsuri dar integre, cu femei puternice, capabile sa is sacrifice viata pentru iubirea lor, femei care traiesc in asteptarea iubirii, care se daruiesc unei singuri iubiri, toate acestea sunt arome pe care le indragesc in scrierile marilor rusi.
Makine are o biografie serioasa, cunoaste saracia, lipsurile si celebritatea din 1995 odata cu debtul sau ca si scriitor, dar is pastreaza mereu vocea curata, sublima, si care se adreseaza intr-un mod intim, inainte de toate inimii omului.
Are multe romane traduse la editura polirom si humanitas. Cu drag va recomand Femeia care asteapta, Testament Francez, Muzica unei vieti.
A-l citi pe Alain nu are legatura numai cu faptul ca ii extrem de destept, interesant, manierat, cultivat, actual. Alchimia scrierilor sale consta in felul in care reuseste sa topeasca gandirea filozofica, analitica, intr-o naratiune romaneasca de succes. Voua cum vi se pare ca si scriitor?
Aici puteti citi recenzi si pareri despre romanele sale:
