Prin mai, în primăvara acestui an am avut o escapadă berlineză, în timpul căreia am reuşit să mă bucur de o gramadă de lucruri frumoase în oraşul verde, cum imi place mie să numesc capitala Germaniei.
Sincer, dintre tot ce am văzut şi am revăzut cel mai tare m-a impresionat Kaiser-Wilhelm-Gedächtniskirche. Aflată în fostul Berlin de Est( de altfel unul dintre puţinele monumente din această zonă a metropolei) Biserica a fost construită din ordinul Împăratului Wilhelm II în memoria bunicului său Wilhem I, fiind inaugurată in 1895, după 4 ani de muncă pe baza planurilor arhitectului Franz Schwechten, în stilul neo-romanesque. » citeste mai departe
Amsterdam, anul x, era primavara, paseam cu fascinatie intr-o tara cu o infatisare unica. Strazile frumos pavate, cladiri din caramida cu geamuri mari fara perdele, olandezi dezinvolti, joviali, dezinhibati, se perinda de colo colo pe bicicletele lor mari si sanatoase. Terc pe langa un coffee shop despre care aflu ca vinde droguri la discretie, pare interesant. Ma simt atras de culorile micilor vaporase, rosu, galben, verde, imi face placere sa le observ cum se pierd pe canalele inguste ce strabat oarasul de la un capat la altul. Totul pare bine masurat, libarile, piata cu flori, pravaliile de fructe, toate sunt zagrcite cu spatiul, aici conteaza fiecare centimetru. Ma plimb fara un scop, poate din placerea de-a uita de sine, ma dedau nu ma dedau, si totusi ma pretez admirand la madone voluptoase desprinse parca de pe panze renascentiste, blonde, robuste si cu pielea alba se lasa scrutate din priviri. Ma opresc la o cafenea, se canta jazz live, pe perete sunt afise celebre Miles Davis, Stan Getz, Ella Fitzgerald, John Coltrane, privesc fascinat prin geamul care imi ofera o panorama generoasa, o biserica se inalta cu un aer deosebit de grav, de auster, imi cumpar biscuiti olandezi cu gust de ghimbir, miere de albina si caramel, timp in care soloul de tobe imi distrage atentia, iar ceaiul negru cu lapte se raceste.
Ajung in cele din urma la celebra “Strada rosie”, femei de pe tot mapamondul se expun trivial in vitrine, imi amintesc de Aldous Huxley, mai exact de pasaje din romanul “Minunata lume noua”, unde sexul este desacralizat, redus la o simpla gimnastica de grup, numit socializare. Socat, cutremurator, rascolitor pentru un est european cu convingeri conservatoare, ma intreb ce este in definitiv libertatea, toleranta?
Merg mai departe si viztez panzele minunate a lui Van Gogh, despre care am sa va vorbesc maine!
Cuba, o tara pe care as vizita-o din mai multe motive, primul ar fi marea caraibelor, apoi pentru felul in care sunt alcatuite femeile cubaneze, pentru arhitectura lor, pentru masinile anilor 60-70, si numai apoi intra in scena fascinatia pentru Fidel Castro.
Ca si curiozitate intreb, voi stiati ca cetatenilor americani le este interzis prin lege sa calatoreasca in Cuba? Totusi, vedeti dumneavoastra, legile sunt facut ca sa fie incalcate, unii cetateni americani viziteaza în mod ilegal Cuba, calatorind prin Mexic, Canada sau Bahamas, ei fiind mai apoi pasibili de plata unor amenzi mari daca sunt pusi sub acuzare. Insa, aceasta nu se va intampla niciodata, deoarece autoritatile americane nu sunt foarte stricte cu turistii obisnuiti care nu sunt implicati în activitati criminale. Dar oare cum sunt primiti americanii de cubanezi?
